Oriunde dar niciunde

    Și n-ai venit la întâlnirea de la ora 13:00, la care mi-ai promis flori și toate cele. Te-am am aștept acolo ore poate, dar totuși n-ai venit. Te-am am întrebat de ce, mi-ai răspuns că ai avut altceva mai important de făcut, am ales sa tac din nou. Și am tăcut, n-am insistat nici alta data că îmi doresc întâlnire, sau că florilor ce stau în vaza de la geamul camerei mele le-au căzut de mult petalele veștede. Treci tot mai rar să mă saluți, îmbrățișezi sau să-mi săruți obrazul stâng. Și o sa doară dorul cât o vrea, ca eu am plecat tăcută spre gara, privind înapoi la fiecare pas, sperăm sa apari, cu lacrimile ce nu le-am văzut niciodată să mă privești sincer cum n-ai făcut de mult și să spui că-ți pare rău, ceea ce nu ai spus niciodată. Și am urcat în vagonul 4 pe rândul 3, am privit pe geam până trenul a plecat sperând să apari cu dor de mine, dar n-ai apărut. Și încă și azi când pășesc pe strada sper sa te găsesc oriunde merg, să te privesc cu dor sau fără dor, să știu ca ești acolo privind în gol sau poate în ai ei ochii, nu îmi pasa prea mult vreau doar sa îmi fi aproape. Dar zilele, lunile, ani au trecut iar astăzi tot singură trec strada negăsindu-te pe niciunde dar totuși fiind peste tot.

MARIA I.