Un moment de gândire
Intru în cafenea, ușile frumos sculptate în lemn m-au primit călduros înăuntru. Chiar dacă eram încă pe covorașul vișiniu, pe care scria "Welcome" cu litere mari și galbene, mireasma de ciocolată și cafea a ajuns deja la mine, provocându-mi o mai mare poftă la ce aveam să găsesc în vitrinele cu prăjituri, frumos aranjate de către harnicii angajați, care munceau cu greu pentru bănuții câștigați.
Acest miros îți dădea o stare de liniște de parcă erai într-un sanctuar al tăcerii și de asemenea, contrar a ceea ce am gândit mai devreme, o energie care nu poate fi descrisă în cuvinte.
M-am îndreptat ușor către masa inscripționată cu numărul 7 și m-am așezat pe un scaun de culoarea măslinei, care era foarte confortabil. Mi-am așezat carnețelul cu schițe în care mai scriam ocazional ideile, masa arăta atât de ieșit din comun... era rotundă, acoperită cu o față de masă făcută dintr-un material fin și roșu.
Chelnerul pășea stângaci înspre mine, aproape împiedicându-se de un mic ștrengar, care era strigat de mama lui. Când a ajuns lângă mine, am putut observa petele de cafea de pe șorțul său galben, care arătau ca o artă obscură, imprevizibile dar exprimau ceva... faptul că a muncit o grămadă și neîncetat pentru a învăța arta cafelei.
Acum însă a trebuit să plece la un alt client, lăsându-mă singură cu propriile mele gânduri. Aceste momente m-au făcut să-mi dau seama de ce oamenii sunt mereu ocupați, sau mai bine zis, de ce vor să fie ocupați...pentru că nu pot face față cu întâlnirea gândurilor care uneori, fără să știe, îi frământă, așa că își ocupă timpul cu fel și fel de activități pentru a le evita.
Șirul gândirii mi-a fost întrerupt de vocea chelnerului care mi-a adus comanda, o prăjitură cu ciocolată și cremă de vanilie și după miros, avea și puțină aromă de portocală. Când am gustat-o, am simțit un amalgam de arome plimbându-se în cavitatea mea bucală.
Reprezenta destul de bine viața care îi trebuia unui om, avea toate ingredientele necesare pentru a o face minunată: acru, dulce, amar, era pufoasă și în același timp crocantă acolo unde se găsea blatul de biscuiți.
Am dat comanda cu o voce plăpândă şi blândă, care suna mai mult ca o șoaptă.
- Băiete! Vino aici!
Un adevărat curcubeu de arome!