Ultima ploaie...

  Era sâmbătă seară. Picăturile de ploaie cădeau cu repeziciune iar eu stăteam în casă, absorbită de cartea începută. Sfârâitul focului aducea în mica încăpere, puţin zgomot. Deodată tresar la auzul unui tunet puternic. Apoi aud uşa de la intrare trântindu-se puternic. Pentru o secundă, rămân pe loc. Îmi fac curaj şi deschid uşa camerei care ducea către hol. La capătul lui era un om, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare şi cu gluga pe cap.S e uită la mine, eu la el. Mă strigă cu o voce groasă, necunoscută. Închid uşa camerei cu cheia şi fug către telefon. Sun cât de repede pot la poliţie dar acel om necunoscut se tot împingea în uşa mea, cu putere. A spart uşa. Poliţia încă nu răspunsese...

Şi în acel moment, am realizat că atunci va fi ultima ploaie, ultimul suflu, ultimul gând din viaţa mea...

LUCRAT DE ELEVA MARIA I.