Simt românește - Dana T.
Elev: TABAC DANA
CLASA a VII-a
Prof. coordonator: Dascălu Monica
Şcoala GIMNAZIALĂ NR.1, sat Frumuşiţa, comuna Frumuşiţa, judeţul Galaţi
CONCURSUL NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ
" Simt româneşte"
Gînduri...
Vederea mea este blocată de culorile bogate ale safirului, citrinului şi rubinul elegant. Soarele bătea cu putere, iar lumea avea inima în dinți. Șoapte se auzeau din stânga, din dreapta şi cu un auz bun, ai fi putut auzi bătăile inimii ale fiecărui suflet din jur...
Un sentiment fără graniță, fără oprire este simțit. Un sentiment care te face sa respiri cu greutate, un sentiment care te face să simți de parcă cineva ar presa o greutate pe pieptul tău...
Un sentiment gol! Cu cât ar încerca ei să fie optimiști, cu cât ar încerca să nu renunțe la speranță, toți aveau același gând în minte: dacă va eșua?
Vântul bate mai tare, de parcă ar fi una cu ei. Vremea nu se comporta ca de obicei, era mai haotică... Peste tot în lume, pacea a fost restaurată, dar aici, pe 1 Decembrie, oare același lucru se va întâmpla?
Pacea este ceea ce doreau cetățenii. Ei doreau pace...şi în faţa lor, două suflete aveau să o formeze. Când se unesc devenind unul, steagurile înălțate sus în cer dintr-o data devin asemănătoare. Doua comunități legate împreună prin încredere. Doua lumi odată diferite, acum unite împreună printr-o strângere de mână. Mii de suflete devin familie după ani de război. Tradiții şi reţete devin una. Persoane complet diferite devin la fel...Iubirea odată interzisă în sfârșit devine normală. Lumea din jur în sfârșit, se întoarce la acum era...Lacrimi de fericire, de tristețe, de supărare sunt vărsate. Unii varsă lacrimi pentru a se putea descarca. Toata perioada aceea a fost stresantă, mii de persoane fiind rănite, milioane moarte. A adus numai durere...Toată populația era obosită. Şi totuși, un gol se simțea...După tot haosul, după toate persoanele pierdute, după tot sângele pierdut, acum pacea era ca un vis prea departe de a fi atins! Pacea se simțea ca o idee naivă, care nu ar putea fi readusă în viată oamenilor....Pacea se simțea ca Raiul! Acum că toată lumea avea pacea, mai multe lacrimi erau vărsate. Acum că toată lumea avea pacea, mai multe persoane erau triste...Tot timpul acesta, tot războiul acesta, toți anii aceștia care nu se simțeau reali, se simțeau ca tortura, nu s-au lăsat să plângă...Nu s-au lăsat să se descarce...Nu s-au lăsat pradă!
Totuși, pentru a putea trece peste tot, trebuie să te lași să plângi. Trebuie să te descarci, singur... Nu cu ajutorul cuiva, nu cu ajutorul unor filme...Câteodată, trebuie să te lași să plângi singur...Plânsul este tratamentul cel mai bun pentru a trece peste tristețe... Tristețea i-a zdrobit cu puterea copleșitoare a unui val, iar oamenii s-au topit în îmbrățișarea lor. Dar in sfârșit, au scăpat din aceasta închisoare invincibilă, şi au aflat că nu sunt singuri!
Dar uite, pe 1 Decembrie, două provincii româneşti s-au unit şi în sfârșit, lumea a simțit tristețea cu adevărat!
Pacea aduce ușurare, războiul aduce suferință şi unirea aduce tristețea amintirii sufletelor căzute pentru noiîn trecutul istoric al ţării. După fiecare furtună există un moment de calm când poți vedea curcubeul şi viaţa îţi bucură fiecare celulă a existenţei.
1 Decembrie este Ziua Națională a României, dar nu uita că 1 Decembrie reprezintă şi sufletele pierdute care au luptat pentru noi!