Leul auriu
Mi-ar plăcea să spun că sunt curajoasă si că sunt pregatită pentru ceea ce urmează, dar nu, nu sunt, doar simt că cu cât timpul trece mai repede, teama din suflet devine din ce în ce mai mare. Acum pur și simplu stau și mă uit in oglindă gândindu-mă dacă în momentul când am intrat pe site-ul de achitare a biletelor pentru a veni aici, m-am gândit la mine, cea de acum... peste câteva ore fiind gustarea unui leu! Știu că denot cel mai mare pesimism posibil dar orice e posibil! Cine îmi garantează că norocul meu extraordinar nu va fi din nou cu mine, ajungând să fiu gustarea cuiva, ca o masă de prânz, nu am cum, desigur!...
Lăsând gândurile la o parte, am ieșit din camera mea îndreptându-mă către locul de întâlnire, trăind cu speranța că va fi bine. Mi-am privit ceasul de pe mână care indica ora 11:21, în 9 minute aventura avea să înceapă. Pentru mine mai mult era o provocare, visam de mai mulți ani să înving frica asta, dar mereu am amânat... Dar acum, mai mult ca niciodată și în ciuda pesimismului meu, aveam să înving frica de safari și de tot ce înseamnă safari! Toți oamenii s-au adunat în jurul meu, care mai de care mai incântați. Mașina mea venise, iar eu alături de încă trei fete și o tânără mama cu copilul său, ne-am pregătit ascultând atent sfaturile celor doi instructori care ne vor însoți azi pe tot parcursul traseului. Ne-au transmis că regula de baza este să facem liniște și să ne păstrăm calmul! După ce fiecare grup și-a terminat instructajul, am pornit la drum, iar cu cât inaintam mai mult, tensiunea din corpul meu se diminua, fiind înlocuită cu încântare.
Străbateam din ce în ce mai mult drumul destinat mașinilor, iar animalele sălbatice își făceau simțită prezenta. Totul a început ușor, văzând în jurul nostru antilope, care își luau prânzul din copaci, șacali care căutau prada sau maimute, care săreau din copac în copac. Eu stăteam lângă băiatul însoțit de mama sa iar în fața mea erau cele trei fete, care începeau să-mi devină din ce în ce mai simpatice, ducându-mâ cu gandul la Anais și Victoria, prietenele mele cele mai bune care mă așteaptă acasă. Pierduta-n gânduri, observ figurile celor trei fete care mimau spaima, iar băiețelul de lângă mine întors cu fața spre locul unde priveau fetele, cele trei tinerele scoseseră un țipăt scurt. Întorc capul încet, iar ceea ce am descoperit, m-a îngrozit... Un leu, cel supranumit Regele Junglei și care pe mine cel puțin mă ingrozea, stătea la nici doi metri de mașina noastră. L-am privit atent și din prima, am constat că era cel mai frumos exemplar văzut de mine vreodată. Blana sa aurie și mătăsoasă se ridica și coboara ușor, odată cu fiecare suflare adâncă. Soarele arunca raze incandescente asupra lui, iar umbrele formate de mușuroaiele din nisip creeau un joc de lumini și umbre în jurul său. Îl priveam curioasa când deodată, și-a întors capul spre mine privindu-mă fix în ochi, eu tresărind... Eram atât de fascinată de ceea ce îmi transmiteau ochii săi încât aș fi stat acolo o veșnicie pierdută în privirea lui hipnotizantă, dar din păcate, instructorii au decis că e mai bine să plecăm, spunând că este pentru binele nostru.
Mi-am continuat excursia, vazând o mulțime de animale, dar totuși și acum, gândul mi-a rămas la acel leul auriu...
Lucrat de eleva Maria I.