Izvorul nopții de Lucian Blaga
Mesajul operei "Izvorul nopții" de Lucian Blaga este unul enigmatic, ideile putând să fie percepute diferit de la cititor la cititor. Totuși, analizând limbajul expresiv și tema poeziei, acesta devine un subiect accesibil dar la fel de interesant.
Tema poeziei "Izvorul nopții" de Lucian Blaga este dragostea, așa cum ilustrează cuvintele cheie și limbajul folosit "frumoaso", "culcat cu capul în poala ta", "lumina mea", "ochii tăi", dar și cum anticipează metafora din titlu "Izvorul nopții" care odată analizată face referire la faptul că din iubirea celor doi izvorăște lumea întreagă.
Eul liric transmite în mod direct sentimente de admirație și iubire față de partenera sa provocate de timpul petrecut în prezența celei iubite.
În această operă romantică, limbajul expresiv joacă un rol foarte important, fiind cheia spre înțelegerea pe deplin a sentimentelor ce îndrăgostitul le nutrește.
De exemplu, metafora din versurile "că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curgea noaptea peste văi" o prezintă pe partenera sa ca o ființă apropiată de divinitate, fiind izvorul care poate acoperi lumea cu frumusețea sa, de asemenea, izvorul reprezintă în sens figurat o sursă de puritate, apa de izvor fiind superioare celorlalte tipuri.
Enumerația din secvență "curge noaptea peste văi și peste munți și peste șesuri" are rolul de a pune accentul pe "volumul" puterii iubirii, arătând că ea are capacitatea de a sfida întreaga lume chiar și neapărata trecere a timpului pentru a dăinui iubirea preț de câteva clipe.
Antiteza din finalul operei "Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea" ne indică faptul că eul liric crede că, deși iubirea poate fi ilogică și de neînțeles, noi toți suntem victime ale acestui sentiment ce întrece orice altă forță existență. Așa cum afirma și Albert Einstein forța care le ține pe toate împreună și care ar da peste cap un dinamometru este însăși iubirea, sentiment orbitor ce ne face să fim cu puțin mai aproape de descoperirea adevăratului sens al vieții.
Pe lângă figurile de stil, limbajul artistic din acest text liric conține foarte multe imagini vizuale care te ajută la înțelegerea modului în care femeia arată în ochii îndrăgostitului "ți-s ochii așa de negri", "ochii tăi adâncii" și "acoperit pământul cu o mare de întuneric".
Modul de expunere predominant în această operă este monologul liric, eul liric transmițându-i partenerii sale iubirea pe care i-o poartă și puterea pe care acest sentiment o are "Frumoaso, ți-s ochii așa de negri, încât seara/ când stau culcat cu capul în poala ta.".
În concluzie, mesajul textului face referire la cât de puternică și serioasă poate fi iubirea față de partener încât ar sfida orice altceva care se află pe lumea asta. În final, s-a conturat o poveste despre cel mai frumos lucru pe care îl poate simți cineva, iubirea sinceră ce izvorăște din izvorul inimii noastre.
Compunere lucrată de eleva Silvia C.