IUBIREA

Cea mai mare bucurie,

Care în lume se cunoaște,

E sentimentul de iubire

Pe care nu toți îl vor recunoaște.
 

Cu iubirea nu-i de joacă,

Fie ea familiară.

Orice ai face tot iubești,

Când prin jur tu privești.

Pe o bancă singurică

Stătea chiar o tânără domnișoară,

O întreb dacă e bine,

Căci gândurile mă omoară.

Îmi răspunde:

-Da, desigur. De ce nu aș fi? Când prin jur văd doar copii!?

Dar totuși părea suspect!

De îndată îmi dau seama,

Că această domnișoară, blondină și cu ochii de cristal, purta în suflet un dor amar.

Îmi iau gândurile și plec,

Căci aici nu mă pricep;

Dragostea nu-i punctul meu forte

Nici c-o fac să mă suporte.

Iubirea-i un sentiment dulce și amar,

Dar câteodată îți poate fi un salvamar.

Te readuce cu picioarele pe pământ,

Prin încredere înotând.

Te face cu capul de mii de ori,

Câteodată parcă zbori!

Dar totuși, îți e dragă,

Oricât ar putea să te distragă!

Tânără noastră fată,

Se confrunta de această dată,

Cu o iubire mai dificilă,

Care nu pare prea stabilă.

De aceea tot susțin,

Doar iubirea adevărată te merită din plin!

LUCRAT DE ELEVA ANDRA H.