Cântec pierdut

  Mă aflu în camera în care de când mă știu mi-a fost interzis să intru. Chiar nu înțeleg de ce mi-a fost interzis să intru aici. Totul este atât de frumos și în culori vii. Mă simt de parca aș fi într-un castel de prințese.

  Peretele roz, în dungi albe, trasate vertical, peste care sunt aplicate diferite abțibilduri, mă readuce puternic în perioada copilăriei. În perioada în care eram cel mai fericit copil, cu o familie fericită și unită. În perioada în care tot ce făceam era să mă joc cu blondina mea păpușă barbie, cu ochii săi de un albastru intens în care mă pierdeam adesea. Asta până să se destrame totul, până să fiu învăluită într-o lume plină de secrete. Privesc prin jur și-mi regăsesc păpușa pierdută. Era păpușa preferată a surorii mele, pe care nu am mai vazut-o de mult. Cu mâna tremurândă, copleșită de emoții o ridic de pe podeaua învăluită de praf, o privesc atent și observ aceleași detalii. Același păr blondin cârlionțat, aceeași ochi de un albastru intens, aceleași buze pigmentate și aceeași cercei argintii ce se asortau cu geanta ei. Rochia sa de un verde smarald, confecționată din catifea, îmi atrage atenția. Așa o îmbrăcasem înainte să dispară. O studiez din ce în ce mai atent. Observând-ui rotița din spate, un aer rece mă cuprinde. Rotesc ușor de ea până când aud un cântecel. Mă cuprinde nostalgia. Era un cântec atât de sublim pe care îl ascultam la nesfârșit, învârtind încontinuu de rotiță. Până când, aud cum un glas domol îmi strigă numele. Clipesc o secundă iar când îmi deschid ochii tot ce observ este inexplicabil, pereții roz au devenit niște pereti crăpați din ciment pe care atârnau lin pânzele de păianjeni. Praful a rămas tot acolo, însă dulapurile mai devreme pline de păpuși, s-au transformat în saci mari plini de oase și diverse cranii. Covorul ce mai devreme era lila și pufos a devenit o băltoacă de sânge uscat. Iar cântecul lin al păpușii mele s-a transformat într-o voce groasă ce îmi strigă din ce în ce mai tare numele. Simt cum un aer rece mă prinde de la spate și mă lovește de perete, așa că încep să țip din toți rărunchii. Vocea continuă să mă strige, iar totul devine negru.

  Când deschid ochii, tot ce văd este cum sora mea încearcă din răsputeri să mă trezească. Totul fusese un vis.

Lucrat de eleva Andra H.